Fără categorie, marturii, nformatii, opinii

Umanitatea devine blstem in secolul vitezei

Am invat in acesti ani ca „viata e greu”, asa ca uneori imi ridic moralul cum pot. La 28 de ani abia incep sa inteleg ce imi doresc cu adevarat asa ca de multe ori gandesc prea mult. Am nevoie sa fiu langa oameni si de aceea uneori incerc cu disperare sa ii caut oriunde. Natura mea de scriitor face totul mult mai intens decat credeam.

Neputinta umana ma uimeste si ma fascineaza. Urasc oamenii ce devin vampiri energetici si de aceea ii evit. Scriu acest articol pentru cei ca mine, cei ce nu pot sa supravietuiasca fara a simtii sau a vedea.

Umanitate, citesc mereu despre ea dar nu o pot vedea pe chipul oamenilor din jurul meu. Nu mai e nimic uman  in singuratatea ucigatoare a unei vieti pline de ura. Da, ne uram cu desavarsire, dorim cu disperare succesul chiar daca acesta distruge viata unui om…Gresim amarnic atunci cand vrem nemurirea, stim aest lucru dar tot vrem sa cunoastem totul.

Palim  in fata unei vieti anoste, o viata care nu ne mai aduce nimic bun si de aceea o traim fara sens. A ajuta o alta fiinta umana este acum ceva impoibil, si putinii care doresc sa uite legea junglei pier in bratele uitarii.

Unde e umanitatea? Am tinut timp de milenii planeta in palme si nu am stiut ce sa facem cu ea. Suntem singurele fiinte cu constiinta si reusi si asa sa distrugem tot in cale….Avem dreptul la eternitate can nu stim sa pastram efemerul?

povesti-care-readuc-increderea-in-umanitate-citeste-declaratiile-extrem-de-emotionante_1_size19

 

 

 

 

 

 

 

Standard