marturii, opinii, povesti

Mai suntem „Colectiv”?

A trecut un an,un an de cand oameni nevinovati au murit in Clubul Colectiv. Imi aduc aminte cu durere cum priveam cu neputinta stirea despre acel carnagiu.

Am devenit inutili prin ceea ce suntem,am schimbat un guvern dar totul  a ramas la fel. Suntem suma dorintelor noastre, am devenit „colectiv” pentru cateva zile,apoi? Lumea a ramas la fel,oamenii sunt la fel iar de politica nu mqi zic….

Credeti ca s-a schimbat ceva? Eu nu…

Standard
Fără categorie, marturii, nformatii, opinii

Umanitatea devine blstem in secolul vitezei

Am invat in acesti ani ca „viata e greu”, asa ca uneori imi ridic moralul cum pot. La 28 de ani abia incep sa inteleg ce imi doresc cu adevarat asa ca de multe ori gandesc prea mult. Am nevoie sa fiu langa oameni si de aceea uneori incerc cu disperare sa ii caut oriunde. Natura mea de scriitor face totul mult mai intens decat credeam.

Neputinta umana ma uimeste si ma fascineaza. Urasc oamenii ce devin vampiri energetici si de aceea ii evit. Scriu acest articol pentru cei ca mine, cei ce nu pot sa supravietuiasca fara a simtii sau a vedea.

Umanitate, citesc mereu despre ea dar nu o pot vedea pe chipul oamenilor din jurul meu. Nu mai e nimic uman  in singuratatea ucigatoare a unei vieti pline de ura. Da, ne uram cu desavarsire, dorim cu disperare succesul chiar daca acesta distruge viata unui om…Gresim amarnic atunci cand vrem nemurirea, stim aest lucru dar tot vrem sa cunoastem totul.

Palim  in fata unei vieti anoste, o viata care nu ne mai aduce nimic bun si de aceea o traim fara sens. A ajuta o alta fiinta umana este acum ceva impoibil, si putinii care doresc sa uite legea junglei pier in bratele uitarii.

Unde e umanitatea? Am tinut timp de milenii planeta in palme si nu am stiut ce sa facem cu ea. Suntem singurele fiinte cu constiinta si reusi si asa sa distrugem tot in cale….Avem dreptul la eternitate can nu stim sa pastram efemerul?

povesti-care-readuc-increderea-in-umanitate-citeste-declaratiile-extrem-de-emotionante_1_size19

 

 

 

 

 

 

 

Standard
Fără categorie, marturii, opinii, poezie

Perfectiunea unei stari anoste

Astazi am simtit ce inseamna perfectiunea desavarsita. Nu am crezut vreodata ca oboseala iti poate oferii atatea satisfactii. Am simtit ca rautatea umana  oricat de pura,se razvrateste asupra tuturor.

La urma urmei nebunia e ceva firesc cand nu te poti baza pe propriile piteri. Jungla in care traim ne permite sa omitem de cele mai multe ori orice tip de umicitate.

Perfectiunea.  dezamagirii eodistructisi de cele mai multe ori dependenta de dimensiunea abstracta a personalitatii.

Suntem predispusi starilor anoste si splendid proaste atunci cand ratiunea ne distruge dimensiunea realitatii. E oare posibil?

Standard